Cum să faci economia să meargă. Dacia romană.


Dacia Romana

Dacia traiană a continuat, în linii mari viața economică a Daciei lui Decebal și Burebista. Ocupația de căpetenie a rămas tot agricultura și creșterea vitelor.

Dacia Romana

Reprezentările de pe monumentul funerar al lui Gaius Iulius Quadratus, primar în Capidava pe vremea împăratului Hadrian, au sub acest raport, o valoare simbolică. Pe o față a acestui monument se vede un păstor cu plete lungi, purtând sarica până la glezne, pe altă față, un țăran arându-și ogorul cu un plug tras de doi boi. Dovadă a agriculturii înfloritoare sunt exporturile de grâne. Din vremea romanilor se cultivă vița de vie la Sucidava, în sudul Olteniei. Pășunile și fânețele statului sunt date unor arendași numiți conductores pascui cărora le plătesc cei care-și trimit vitele pe aceste terenuri. Romanii au dat o atenție deosebită minelor, în special celor de aur. Ele aparțineau împăratului care numea un administrator, procurator aurariarum. Acesta era secondat de un subprocurator aurariarum și de un întreg corp funcționăresc: tabularius (probabil directorul contabilității) și ajutoarele lui, dispensator (casier), subsequens librarioum(arhivarul) și villici(supraveghetori). Funcționarii superiori erau liberti, adică sclavi ai împăratului leiberați, în vreme ce ceilalți erau simpli sclavi imperiali.

dacia

Exploatarea se făcea cu sclavi, dar și mineri plătiți. Iată cum arăta un contract de muncă al unui miner plătit: Memmius al lui Asclepius, neștiutor de carte, închiriază lui Aurelius Adjutor munca brațelor sale pe termen de aproape șase lui, adică din ziua facerii actului, 20 mai 164 era noastră, până la 13 noiembrie același an. Va primi în schimb 70 de dinari. ”Și dacă ar voi să se retragă sau să înceteze munca, fără voia administratorului- adică Aureliuis Adjutor- va trebui să dea de fiecare zi câte 5 sesterți în numerar. Iar dacă apa ar pătrunde în mină (deci nu va putea lucra) se va socoti în proporție. Dacă administratorul va întârzia să-i plătească simbira pe timpul muncit, va fi supus aceleiași sancțiuni(5 sesterți zilnic). Făcut la Immenosum Majus, scris de Flavius Secundinus. Martori sunt: Titus al lui Beussant, zis și Brandua, și Socratio al lui Socratio”. În Apuseni erau 8 mine. În munții Rodnei se exploata și argintul plus încă 2 mine în Banat. Extragerea se făcea prin zdrobirea cuarțului aurifer și spălarea într-un curent de apă. Aurul se căuta și din nisipul râurilor, așa cum vor face mai târziu în Principate, zlătarii.

Imparatul Hadrian

Imparatul Hadrian

Sarea se exploata intens și era exportată în Panonia, unde lipsea, și chiar în Italia. Minele erau concesionate arendașilor care aveau și pășunile, de aceea titlul lor întreg era conductores pascui et salarium. Minele de fier erau date în exploatare unor conductores ferrarium. Dovezi ale existenței carierelor de marmură sunt faptul că numeroase inscripții sunt făcute din materiale provenind din zona Porților de Fier și Grădiștea. În acele cariere la începutul secolului XIX se găseau semne și sculpturi ce proveneau de la romani. Azi nu mai există. Păcura juca și ea un rol important dovada cea mai simplă fiind faptul că termenul actual ”păcură”, derivă din latinescul picula, spre deosebire de celelalte limbi romanice.

Unelte romane pentru minerit

Unelte romane pentru minerit

Vreo industrie proeminentă nu e menționată în Dacia romană. Erau ateliere de ceramică, se făceau figurine, statuete. Existau ateliere de prelucrare a fierului. Se lucra lemnul, pielea, lâna, inul sau cânepa. În sudul Olteniei, la Romula, s-au descoperit urmele unui atelier pentru confecționarea gemelor, din pietre semi-prețioase. În orașe îi avem pe centonari, cu alte cuvinte croitori, pe fabri care sunt meseriașii în general(fierari de obicei), pe leticari(care îi duc pe cetățenii comozi cu letica). Transporturile sunt bine reprezentate în Dacia: luntrae sau nautae (corăbieri pe Dunăre ori râurile mari precum Oltul și Mureșul), dendrofori(plutași), utriculari (probabil plutași care foloseau burdufuri din piele drept plute).

Acte de arenda

Acte de arenda

O inscripție ne vorbește despre ”negociatores provinciae Apulensis” deci negustori din Dacia Apulense care se constituie într-un colegiu și îi sunt recunoscători lui ”Crassus Macrobiu, defensorul -adică protectorul- lor cel bun” adică acesta le reprezentase interesele într-o afacere. La Apululm doi neguțători sirieni fac o dedicație zeului Jupiter deci Dacia era de un real interes economic pentru romanii din provincii îndepărtate. Comerțul se practica intens în Sarmisegetuza, Drobeta, Ampelum și Potaissa. Se exportau materii prime(aur și sare în special) și se importau, mai ales din sud, obiecte manufacturate. O inscripție ne spune că s-au exporat în Egipt mărfuri, însă aici este trunchiată informația. Cel mai probabil era vorba de sare și lemn, produse de care Egiptul avea întotdeauna nevoie. Vasele fine, de lux, așa ziele ”terra sigilata”, numite astfel din cauza ornamentelor în relief, sunt obiectele care clar provin, la început, din import. De culoare roșie, lucioasă, acestea soseau din Panonia, Galia și malul drept al Rinului. Având valoare ridicată, ele au început să fie produse și de olarii din Dacia. Se mai importau stofe fine, obiecte de podoabă, fructe și vinuri sudice.

Terra sigilata

Terra sigilata

Un negustor din Dacia, Aurelius Aquila, care avea și demnitatea de decurion(consilier local) al orașului Potaissa se stabilise pentru afaceri la Salonae(pe coasta Dalmației) iar un altul, cu nume grecesc, Elios Arianos Alexandros, decurion al Sarmisegetuzei, se află la Mitilene(Grecia). Cei doi, ca de altfel și alții, își deschiseseră birouri de import export în mai mlte orașe romane pentru a-și dezvolta afacerile. Nici operațiunile bancare nu erau străine de Dacia romană. Pe 28 martie 167 Cassius Frontius și Iulius Alexander face o societate de împrumut(mai exact de cămătărie deoarece ei utilizează expresia ”societas danistaria” iar danista însemna cămătar), pe termen de 16 luni. Primul aduce drept capital suma de 500 de dinari, în numerar sau deja dați cu dobândă, iar cel de-al doilea 267 de dinari. Câștigul și paguba ce vor rezulta din acordarea de împrumuturi se vor împărți în proporții egale. Iulius Alexander se ocupa în mod obișnuit cu astfel de operațiuni deoarece printr-un act din 20 octombrie 162, îl împrumută pe Alexander Cari cu 60 de dinari.

Imperiul Roman in vremea lui Traian

Imperiul Roman in vremea lui Traian

În concluzie, Dacia s-a integrat perfect în lumea romană spre deosebire de alte provicii, de exemplu Britania, iar legăturile economice au continuat cu lumea latină și după retragerea aureliană inclusiv în perioada bizantină.

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici

Leave a Reply