În 1899 prin intermediul unui student, Ion Jinga, prieten al familiei, marele poet simbolist, în vârstă de 17 ani, ia contact cu revista ”Literatorul”, a lui Alexandru Macedonski. Trimite la redacție poezia ”Și toate”, care apare în numărul din 20 martie, sub semnatura lui V. George. Iată debutul literar al lui Geroge Bacovia:

”Şi toate se re-ntorc din drumul lor,
Şi mândră primăvara vine,
Cu soare blând, cu nopţi albastre
Fermecătoare şi senine.

Dar fără ea, ce suvenir
Spre gânduri triste mă îndeamnă?
Muguri au dat pe ram,- zadarnic,
În a mea inimă e toamnă!”

În anul 1957, în numărul 1 din ianuarie la publicației ”Viața românească”, apare ultima antumă poezie a lui Bacovia, ”Doină”

“Frunze se târăsc,
Întristări pe vant
Prin copacii goi.

Îmi imaginez..
Că umblam prin parc,
Asta vară, noi.”

În dimineața zilei de 22 mai trece la cele veșnice convins probabil de următorul fapt: ”Gloria nu a murit… Tot mai vine către poetul ei…”

sursa

G. Bacovia, Plumb. Versuri și proză, Ediția a II-a ”B.P.T.”, prefață de Nicolae Manolescu, tabel cronologic de Ion Nistor, editura Minerva, București, 1981