Actul de la 24 ianuarie 1859 consfințea pe plan intern Unirea Principatelor, însă acest fericit eveniment trebuia să fie recunoscut și acceptat la nivel internațional, acesta fiind scopul principal al politicii externe a lui Alexandu Ioan Cuza. Acest lucru urma să fie dificil deoarece prin Convenția de la Paris din 1856, cea care făcuse posibilă Unirea, Principatele erau puse sub „ocrotirea” Puterile Garante- Imperiul Otoman, Rusia, Prusia, Marea Britanie, Sardinia, Franța și Austria, astfel încât toate trebuiau convinse să accepte crearea noului stat românesc, lucru dificl de realizat din cauza intereselor divergente ale acestora. Continue reading →