Actul de la 24 ianuarie 1859 consfințea pe plan intern Unirea Principatelor, însă acest fericit eveniment trebuia să fie recunoscut și acceptat la nivel internațional, acesta fiind scopul principal al politicii externe a lui Alexandu Ioan Cuza. Acest lucru urma să fie dificil deoarece prin Convenția de la Paris din 1856, cea care făcuse posibilă Unirea, Principatele erau puse sub „ocrotirea” Puterile Garante- Imperiul Otoman, Rusia, Prusia, Marea Britanie, Sardinia, Franța și Austria, astfel încât toate trebuiau convinse să accepte crearea noului stat românesc, lucru dificl de realizat din cauza intereselor divergente ale acestora. Continue reading
Tag Archives: recunoasterea unirii lui cuza
Probabil cea mai frumoasă cuvântare a lui Cuza. ”Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”
În prima parte a domniei, Cuza a urmărit și a izbutit să întărească și să desăvârșească Unirea. Cârmuirea cu două guverne, cu două Adunări, cu două capitale, era greu de dus mai departe. Mijloacele de comunicație erau rudimentare, nu existau căi ferate iar drumurile lăsau de dorit. Sistemul de coordonare al legilor și măsurilor prin Comisia Centrală de la Focșani era greoi, iar domnul trebuia veșnic să-și împartă timpul între București și Iași. Continue reading