Category Archives: Istoria romanilor

Continut istoria romanilor.

Motivele pentru care România a continuat războiul dincolo de Nistru

trecerea nistrului

După eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord, problema principală care se punea în fața întregii națiuni române era aceea dacă războiul trebuia continuat în adâncimea teritoriului sovietic. Invocând buna defășurare a operațiunilor militare la flancul sudic al forntului, Hitler a solicitat la 27 iulie 1941 continuarea înaintării la est de Nistru. Cu toate că era conștient de șantajul practicat de Fuhrer – dat fiind diferendul cu Ungaria în ceea ce privea Transilvania și faptul că maghiarii continuaseră războiul dincolo de Nistru- Ion Antonescu nu l-a refuzat, declarând la 31 iulie că „va merge până la capăt”, că „nu pune niciun fel de condiții și nu discută cu nimic această cooperare militară pe un nou teritoriu”, că are ”deplină încrede în justiția pe care Fuhrer-ul cancelar Adolf Hitler o va face poporului român”. Continue reading

Cum a fost eliberată Basarabia de sub ocupația sovietică în 1941. ”Nicio brazdă românească nu se uită”

eliberarea basarabiei 1941
Între 22 iunie și 2 iulie a avut loc „bătălia așteptării” prin care s-au efectuat operațiuni de acoperire strategică prin constituirea de capete de pod la est de Prut și mici pătrunderi în partea de nord a Bucovinei. Pe 2 iulie a început forțarea efectivă a râului în cadul operațiunii ”Munchen”. Continue reading

Răscoala de la 1514 și groaznica execuție a lui Gheorghe Doja

gheorghe doja

În anul 1514 centrul Europei a fost zguduit de un conflict la care au participat țăranii români, unguri, secui, slovaci, ruteni, sârbi dar și orășenimea săracă și chiar unii nobili mici. Prin amploarea și violența încleștării, această răscoală poate fi considerată chiar un război țărănesc. În fruntea răsculaților s-a aflat Gheorghe Doja. Continue reading

Ultimul tablou și cea din urmă suflare a lui Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu

Începutul veacului XX îl află pe Nicolae Grigorescu în deplină glorie. Era chemat la mai toate evenimentele culturale majore și operele sale se vindeau ca pâinea caldă. Deși era membru al Academiei încă din 1899, tot credea că trebuia să fi realizat mai multe. Se hotărâse ca după expoziția din 1897 de la Ateneu să ”închidă prăvălia”. Admiratorii însă mereu îl rugau să le mai facă un tablou, fapt ce îi provoca o satisfacție de nedescris. În ciuda faptului că era absorbit de muncă și mereu visător, îl preocupa un lucru cât se poate de lumesc. Dorea ca la sfârșitul vieții să aibă, când nu va mai putea munci, un adăpost al lui ca să nu fie povara nimănui. Asta l-a făcut să pună bani deoparte. Continue reading

Franz Kafka și cea mai tristă scrisoare a unui fiu către tată. Nefericita poveste a unei copilării

Citat Franz Kafka

Franz Kafka a avut o copilărie dominată de figura tatălui său. Deși Herman Kafka nu era violent, își conducea familia cu o mână de fier și tot timpul micul Franz se simțea copleșit de prezența părintelui. Abia în 1919, la 36 de ani, reușește să se își exprime sentimentele față de primii ani și pune pe hârtie cutremurătoarea ”Scrisoare” către tatăl său unde îi spune părintelui în 45 de pagini de toate nefericirile pe care i le provocase în copilărie. De frică epistola o dă mamei, nu el direct, dar aceasta temându-se de reacția lui Herman, o ține câtva timp apoi o dă înapoi fiului. Continue reading

Cine au fost soțiile lui Ștefan cel Mare

sotii stefan cel mare

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, urmaș al lui Costea Mușat, a fost stăpân al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată neegalată în istoria Moldovei. În timpul său, țara a dus multe lupte pentru independență împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile și mănăstirile construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. Calitățile umane, cele de om politic, de strateg și de diplomat, acțiunile sale fără precedent pentru apărarea integrității țării, inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația unor iluștri contemporani, iar, grație tradiției populare, a fost transformat într-un erou legendar. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit Athleta Christi (atletul lui Christos). Dar cum era Ștefan cel Mare în viața privată? Continue reading

Se împlinesc 125 de ani de la moartea lui Mihail Kogălniceanu. Ultimele zile ale unui patriot

Mihail_Kogalniceanu

Între 1885-1890 Mihail Kogălniceanu a fost supus la felurite intervenții chirurgicale, nu totdeauna izbutite, cum vădesc problemele fizice de după 1886, certificatele, buletinele de analiză, cererile și scuzele de suferind că absentează de la obligațiile parlamentare. Într-o epistolă din 8 august 1887 el relatează soției dureroasele interveții făcute la Paris: ”Operația a fost teribilă. Doctorul Guyon și-a pierdut de două ori speranța că o va putea duce la bun sfârșit. Piatra era atât de dură, încât a trebuit să apese asupra instrumentului cu toată forța brațelor și genunchilor. Continue reading

Nicolae Bălcescu și istoria veche a românilor.

nicolae-balcescu

“Adusă de marele Traian în Dacia după nimicirea locuitorilor ei, favorizată de împăraţii următori, de care atârna d-a dreptul această ţară, colonia romană, în vreme de 160 ani ajunse într-o stare foarte înfloritoare şi una din cele mai frumoase provinţe ale întinsei împărăţii romane. Mai mult de 70 cetăţi, împreunate cu drumuri minunate aşternute cu piatră, basilicele, templurile, amfiteatrele, băile, apeductele, ale căărorî ruine incă se găsesc, ne-o dovedesc îndestul. Dar alături cu această mare civilizaţie materială, două rele mari care mistuia împărăţia şi care îi pregăti căderea: robia şi proprietatea cea mare trebuiră a produce şi în noua colonie relele lor, înghiţind cu încetul proprietăţile mici, ce fiecare colon dobândise la început, şi substituind robii la oamenii liberi. Continue reading

Ultimele clipe ale lui Ștefan Luchian. ”Trebuie să termin macii aceia”.

stefan luchian

De mulți ani Ștefan Luchian se lupta cu paralizia. Pentru a-l ajuta, rudele sale din familia Cocea i-au propus să locuiască în casa lor din București, fapt care s-a și întâmplat. Anul 1916 aduce o agravare a sănătății și pictorul se stingea încetul cu încetul. În camera sa din strada Primăverii toți căutau să-i ofere liniștea de care avea nevoie. Cumpărătorii se mai răriseră pentru că nu mai avea ce vinde și se știa că din cauza paraliziei aproape că nu mai pictează. Tablourile sale se vindeau și revindeu ca la bursă mai ales că teama de război îi făcea pe mulți să caute ”investiții sigure”. Continue reading