Category Archives: Istoria romanilor

Continut istoria romanilor.

Declarația de unire a Basarabiei cu România

actul-unirii-basarabiei

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru,

Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa România. Continue reading

Declarația de unire a Basarabiei cu regtul României

unirea basarabiei cu romania

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru,

Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa România. Continue reading

Se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România

unirea basarabiei cu romania

Deși a debutat într-o atmosferă extrem de sumbră pentru România, anul 1918 avea să devină cel mai important din istoria acestei țări. „Mama România” i-a primit la sânul său pe cei aflați sub dominație străină: basarabeni, bucovineni și transilvăneni. În fapt, în anul 1918 încununa o întreagă evoluție istorică, ce se înscria în ansamblul general european, caracterizat prin constituirea de state naționale, ca urmare a aplicării principiului de autodeterminare. Acest proces s-a derulat pe parcursul secolului XIX- numit și cel al naționalităților- și s-a încheiat la sfârșitul primului război mondial. Continue reading

Se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România

unirea basarabiei cu romania

Deși a debutat într-o atmosferă extrem de sumbră pentru România, anul 1918 avea să devină cel mai important din istoria acestei țări. „Mama România” i-a primit la sânul său pe cei aflați sub dominație străină: basarabeni, bucovineni și transilvăneni. În fapt, în anul 1918 încununa o întreagă evoluție istorică, ce se înscria în ansamblul general european, caracterizat prin constituirea de state naționale, ca urmare a aplicării principiului de autodeterminare. Acest proces s-a derulat pe parcursul secolului XIX- numit și cel al naționalităților- și s-a încheiat la sfârșitul primului război mondial. Continue reading

Se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România

unirea basarabiei cu romania

Deși a debutat într-o atmosferă extrem de sumbră pentru România, anul 1918 avea să devină cel mai important din istoria acestei țări. „Mama România” i-a primit la sânul său pe cei aflați sub dominație străină: basarabeni, bucovineni și transilvăneni. În fapt, în anul 1918 încununa o întreagă evoluție istorică, ce se înscria în ansamblul general european, caracterizat prin constituirea de state naționale, ca urmare a aplicării principiului de autodeterminare. Acest proces s-a derulat pe parcursul secolului XIX- numit și cel al naționalităților- și s-a încheiat la sfârșitul primului război mondial. Continue reading

Esenţialul despre viaţa lui Alexandru Macedonski

Alexandru-macedonski

Alexandru Macedosnki s-a născut la București, în mahalaua “Precupeţii-Noi” pe 14 martie 1854. Familia era una pestriță. Mama se lega de vechi familii boierești din Oltenia, iar înaintașii tatălui său, generalul Alexandru D. Macedonski, veneau din lumea slavă, probabil, din sudul Dunării. În 1902, poetul va lăsa să se tipărească sub semnătura unui ”discipol”, o informație cu desăvârșire nesigură, cum că spița poetului coboară dintr-o familie regală care ar fi venit din Polonia pe Rin și ar fi domnit în Lituania. Visul nobiliar vine de la tatăl său care în timpul studiilor liceale fusese în mijlocul multor colegi cu sânge nobil. Continue reading

Se împlinesc 65 de ani de la moartea lui Stalin. Cât era de malefic

Citat-Iosif-Stalin

Al doilea război mondial, cunoscut pentru ruși ca „Marele război pentru apărarea patriei”, face ca URSS să devină mare putere cu prețul a 27 de milioane de morți și întregi regiuni devastate. Regimul în acest timp se mai îndulcise pentru a compensa sacrificiile imense făcute de populație, iar cetățenii sperau ca reforme să fie făcute după încheiera conflictului drept răsplată. Stalin devenise în anii războiului sinonim cu statul: ajunsese șef al guvernului în mai 1941, comandant șef din iulie 1941 și mareșal începând cu 1943. După război speranțele sovieticilor au fost spulberate, ”tătucul” devine preocupat să-și întărescă puterea și să capete arma nucleară. Continue reading

Se împlinesc 140 de ani de la recunoașterea independenței României

atacul de la smardan

Când războiul din 1877-1878 se apropia de final, România- care adusese o contribuție militară importantă și în anumite momente chiar hotărâtoare în desfășurarea campaniei antiotomane- a trimis pe colonelul Eraclie Arion la Kazanlîk spre a trata alături de reprezentanții ruși și otomani preliminariile păcii cu Poarta. Prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 2 ianuarie 1878 se punea în vedere colonelului Arion că în cazul neadmiterii sale la negocierile armistițiului și păcii să declare ”nul și neavenit orice act care ne-ar privi și la care nu am participat”. Continue reading

Povestea de dragoste dintre Otilia Cazimir și George Topîrceanu

otilia cazimir

Destinul Otiliei Cazimir şi cel a lui George Topîrceanu se vor uni atât literar, cât şi sentimental. Deşi George Topîrceanu se căsătoreşte în anul 1912 cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, căsnicia se va destrăma, iar între acesta şi Otilia Cazimir se va înfiripa o poveste de dragoste discretă, dar care stârneşte interesul cronicarilor şi al publicului, ca orice legătură între personaje publice. Într-o epistolă aflată adresată uneia dintre prietenele şi confidentele sale, prozatoarea Sandra Cotovu (1898–1987), care a primit îndrumări şi lecţii de stilistică literară, încă de la debut, de la George Topîrceanu, Otilia Cazimir îşi exprimă sentimentele, angoasele şi dorul pe care le înfruntă după moartea poetului George Topîrceanu:

16 mai 1937
Duminică seara

Azi am fost la cimitir, întâia oară de atunci. I-am dus și din partea matale garoafe (nu terminasem încă banii de flori). Mormântul lui, înțelegi mata cuvintele astea absurde? Mormântul lui! Dar nu l-am simțit pe el acolo, dedesubt. El e în altă parte. O să-l caut și o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri. Am fost cu băiatul. E tăcut și îndărătnic ca tatăl său. Nu-i mic, cum crezi: are 24 de ani – și nici o situație. Îi place vioara și trăiește cu capul în nori. Fuge de-ai lui și vine să tacă la mine. Mă duc cu el să-i fac haine, ne plimbăm amândoi, bem cafele. În curând va avea o slujbă (are bacalaureatul, atât) și mi-a promis că se înscrie la Universitate. Cred că o să mă asculte. Curios, mi se pare mai… mare decât el! Numai el putea fi mic, mic – “și mai mic!” – și alintat! Știi ce de jucării avea? Am găsit într-o zi o praștie, o praștie de copil, pentru vrăbii. Tăiase pielea dintr-o mănușă nouă! Și avea aeroplane și muzicuțe. Și mie nu mi-au dat nimic. Le-am aruncat, desigur. Ce era să facă oamenii “serioși” cu jucăriile lui? Am căpătat (l-a furat băiatul) un bumerang, pe care l-am dat unui prieten de-al lui de joacă, din clasa a 7-a de liceu (era mai mare decât el!). Continue reading