Category Archives: Istoria romanilor

Continut istoria romanilor.

Petru Șchiopul şi regina Elisabeta a Angliei. Primul tratat dintre români și englezi.

petru schiopul elisabeta

Petru Şchiopul, domn al Moldovei de trei ori (1574-1577; 1578-1579; 1583-1591) a fost zugrăvit de cronicarul Grigore Ureche ca fiind: “domnu blându, ca o matcă fără ac, la judecată dreptu, nebeţiv, necurvar, nelacom, nerăsăpitoriu, putem să-i zicem toate spre izvod le-au ţinut, ca să nu să smintească”. Porecla de Şchiopul i-a fost dată ca urmare a unei boli, reumatism sau artroză, care-i provoca dureri şi-l făcea să şchioapete. Continue reading

Prima titulatură imperială

460px-SculptureofCyrusTheGreat

În documentul acesta, care este un fel de manifest al cuceritorului, Cyrus cel Mare (născut în 600 sau 576 î. Hr., a domnit între 559-530 î. Hr.) caută să arate că a intrat în oraş fără luptă, ca un eliberator. În realitate, Cirus a ştiut sa folosească toate nemulţumirile care existau în Babilon, câştigând de partea sa pe preoţi, pe negustorii influenţi şi pe evreii exilaţi. Astfel oraşul a căzut fără luptă. Continue reading

Discursul lui Alexandru Ioan Cuza la împărţirea steagurilor militare

steag-cuza-taiat-mic-550x355

1 septembrie 1863

“Ofiţeri, subofiţeri, caporali şi soldaţi!
Această zi va fi una din cele mai însemnate din datinile noastre. Steagurile cele vechi aduceau aminte suvenire triste, de vreme ce ele înfăţişau ţările despărţite. Astăzi, voi primiţi din mâinile noastre steagul ce întruneşte colorile ţărilor surori, aşa precum voinţa unanimă a românilor a unit pe capul nostru coroanele ambelor ţări. Continue reading

Cum trăiau românii în Evului Mediu

doina_taran

În Evul Mediu, românii au locuit în principal la sate. Lumea rurală a stat la baza economiei medievale, fiind caracterizată prin structuri sociale şi politice specifice epocii. Îndeletnicirile de bază ale populaţiei erau agricultura, creşterea animalelor, albinăritul, pescuitul şi meşteşugurile. Satul a fost, în cea mai mare parte a epocii medievale, principalul furnizor de bunuri materiale, de forţă de muncă şi de soldaţi. Continue reading

Bătălia pentru eliberarea Bucureştiului (23-28 august 1944)

eliberare bucuresti 1944

La 23 august 1944, în momentul trecerii României de partea Naţiunilor Unite, în Bucureşti şi în împrejurimi se afla cea mai mare grupare de forţe germane din „zona de interior” a României: circa 8.000, respectiv, 6.000 de militari germani. Pentru înfrângerea lor, Comandamentul Militar al Capitalei (comandant: generalul Iosif Teodorescu) a constituit două grupări de forţe: „interioară” (comandant: generalul Constantin Constantin) şi „exterioară” (comandant: generalul Gheorghe Rozin), care urmau să desfăşoare acţiuni militare în Capitală şi mai ales la nord de oraş şi să nu permită intervenţia puternicei grupări inamice din zona Băneasa-Otopeni. Continue reading

Constituțiile României până la 1948

constitutia1938

Termenul de constituție provine din limba franceză, constitution, care la rândul său are rădăcinile în latinescul constitutio, adică lege. Constituţia este o creaţie a epocii moderne, prima fiind a statului San Marino. Scrisă în 1600, are la bază Statuti Comunali(Statutele orășenești) din 1300, aceasta fiind inspirată din Codex Justinianus (532). Cea mai lungă Constituție contemporană este cea a Indiei cu 444 de articole, 118 amendamente și 117.369 de cuvinte în traducerea englezească. SUA are cea mai scurtă Constituție cu 7 articole și 27 de amendamente. Continue reading

Cuvântarea lui Mihail Kogălniceanu cu prilejul alegerii lui A.I. Cuza ca domn al Moldovei

mihail-kogalniceanu

“După 154 ani de dureri, de umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi. Continue reading

Viaţa cotidiană din România interbelică

inter

După 1918 exista sentimentul general că România Mare trebuie să fie o Românie nouă. Asta însemna abandonarea societăţii autarhice, tradiţionale şi racordarea la fluxul civilizaţiei europene. Deşi procesul de reconstrucţie a societăţii româneşti postbelice a beneficiat de toate elementele de modernitate care s-au făcut resimţite în lume, lumea satului a rămas încremenită în tiparele ei conservatoare. Noul pătrunde aici cu greutate, îndeosebi datorită tinerilor care învăţau la oraş. Jumătate dintre ţărani sunt însă în continuare analfabeţi, comparativ cu o treime dintre orăşeni. Continue reading