Secătuită de domniile fanariote şi de principii străini, cu o clasă artistocratică desuetă şi conservatoare, România n-a produs averi personale uriaşe şi trainice până aproape de începutul secolului XX. Cu excepţiile notabile ale câtorva familii boiereşti, mari latifundiari, averile câştigate în România luau calea Istanbulului ori erau pierdute la masa verde la Paris ori Viena de către moştenitori iresponsabili. Abia după Războiul de Independenţă şi, mai ales, după Marele Război, apar marile averi antreprenoriale, create într-o generaţie sau două. În continuare, câţiva dintre cei mai bogaţi români de până la venirea la putere a comuniştilor. Continue reading →

În Bucureştiul anilor ’20-’30 ai secolului trecut, Ludwig Gemming devenise o figură legendară, aşa cum fusese, înainte de război, banditul Bilici. Pe „regele spărgătorilor” îl întrecea în faimă doar „regele bălţilor”, Terente, celebrul bandit lipovean pe numele său adevărat Ştefan Vasali, care murise în vara anului 1927, în canalul Cravia, undeva, pe lângă Brăila. Gemming nu avea însă nimic din fizionomia de nelegiuit notoriu a lui Terente, care-şi câştigase o curioasă popularitate mai ales în rândul femeilor, datorită apucăturilor lui de „haiduc şi amant ideal”. Cu o înfăţişare blândă şi cu ochi albaştri sclipind de inteligenţă, pe Gemming l-ai fi bănuit mai degrabă că este un profesor de liceu sau un funcţionar cu mânecuţe, iar nu un infractor. Continue reading →

Ideea identităţii unui simbol al eroismului naţional a izvorât din dorinţa de a imortaliza pe cei care s-au jertfit în Primul Război Mondial şi îşi are punctul de plecare, se pare, în Belgia. Prin hotărârea Parlamentului francez din 1920, soldatul necunoscut francez din Primul Război Mondial a fost înmormântat la 28 ianuarie 1921, sub Arcul de Triumf. La data de 22 octombrie 1922, Parlamentul francez declara ziua desemnării Soldatului Necunoscut francez ca sărbătoare naţională. Continue reading →